Fabula

                                                  Soarecele si liliacul

                                                                                    de Mara Dragomir

                                                                  I

            A fost odata-ntr-un hambar
            De langa casa unui morar                   

            Un soarece fricos.
            Intunericul e al lui cosmar.
            Cutiile sunt ziduri,
            Furca e o sperietoare strasnica,
            Cainii sunt niste romani,
            Caii sunt otomani.
            
            Soarecii radeau de el
            Ca de-un gandac mititel.
            Unul spunea:
            -Candva, pe vremea mea
            Infruntam tot ce e rau.
            El nu seamana cu mine.
            Nu poate cara nici branza,zau!

                                                                 II

           Soricelul, vai de el!

           Statea singur si retras

           Pana cosmarul incepu.

           Un monstru negru s-arata,                        

           Iar soarecele inremeni.

           Lumina se aprinse.

           Monstrul e un liliac,

           Otomanii sunt caii,

           Romanii sunt cainii,

           Sperietoarea e furca,

           Iar zidurile sunt cutiile.

           -Nu te teme, soricel!

           Eu sunt un liliac.

           Un prieten vreau sa-ti fiu,

           Tu prieten ai sa-mi fii.

           -Eu sunt un soricel.

           Intunericul e-al meu cosmar.

           Ajuta-ma,liliac!

           Soarecii rad de mine,

           Se dau mari si invincibili.

           

           -In seama sa nu-i iei,

           Curajosi nu sunt ei!

           Vei vedea ca am dreptate.

                                                   III

     

         Cosmarul incepu iar,

         Monstrul reaparu

         Langa soarecii cei rai.

         Un zbiarat s-auzi,

         Grupul de soareci fugi.

          -Ai vazut ca am dreptate.                       

          Raul se sfarseste-n rau

          Sa ai prieteni reali.

         -Multumesc, liliac!

         Tu prieten imi esti.

         Eu prieten iti sunt.

        Intunericul nu-i un cosmar.

        Am un prieten real.

        Nu cred in mincinosi.

        

        Au trait vesnic impreuna

        Ca doua stele langa luna.

         


                                                                           Dragi cititori,

          Daca v-a placut fabula mea, voi face si altele fermecatoare.

Peripetia lui Nico

                                                               

                                                

                 A fost odata tare demult un Nico-Zeco vargat jucaus. Era  cel mai bun polenizator din zeca. Il chema Nico.

    Intr-o zi innorata, zeca a avut probleme cu lupii. Lupul Anor l-a prins pe Zecos, fratele lui Nico.

     Nico a plecat sa-l salveze pe Zecos. Era tare grabit. Un sobolan il privea pe Nico cel grabit. Nu pricepea ce vrea sa faca.

      -De ce te grabesti, nico-zeco-ule?`intreaba Sobo,sobolanul. Sunt Sobo.

        -Sunt Nico si trebuie sa-mi salvez fratele din ghearele lui Anor.

         -Sa mergem pana nu este prea tarziu.

          Au mers prin padure pana la lupi.Anor dormea. Zecos era in blana lui Anor. 

           -Zecos, esti teafar! au exclamat Nico si Sobo. Credeam ca Anor te-a mancat.

           -Asa e! Dar Anor a vrut sa fim prieteni, nu sa ma infulece.

           -Asta se intampla daca te grabesti, Nico! spune Sobo.

Graba strica treaba!

                    

Bine ati venit!

Bine ati venit pe blogul meu!
 O sa va tin la curent cu pasiunile mele: povesti, desene, programare, tenis.Va mai astept !

   

Desene

                              Aici o sa postez cateva desene.

Va plac desenele mele?